GNP Guia Naghi & Partners The Legal 500 – The Clients Guide to Law Firms
22977
post-template-default,single,single-post,postid-22977,single-format-standard,theme-stockholm,qode-social-login-1.1.3,qode-restaurant-1.1.1,stockholm-core-1.1,woocommerce-no-js,select-theme-ver-5.1.8,ajax_fade,page_not_loaded,side_area_over_content,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.5,vc_responsive

Patricia Avramescu – VBER: noi reguli de concurență. La ce să ne așteptăm?

Ce însemnă VBER?

Regula generală în dreptul concurenței este că faptele întreprinderilor care denaturează concurența sunt de principiu supuse la sancțiuni (amendă aplicată la cifra de afaceri).

Cu toate acestea, Regulamentul Comisiei Europene de exceptare pe categorii a acordurilor verticale („VBER”) exceptează de la sancțiune acordurile dintre societăți aflate la niveluri diferite ale lanțului de comercializate (de exemplu, acorduri între producători și distribuitori), dacă:

  • fiecare dintre părțile la acord nu are o cotă de piață de peste 30% pe piața bunurilor/serviciilor obiect al acordurilor; și
  • acordurile nu conțin restricții grave cum ar fi stabilirea prețurilor de revânzare, împărțirea de clienți sau teritorii etc. VBER și instrucțiunile de aplicare oferă informații detaliate cu privire la ce înseamnă restricțiile grave de concurență și care sunt restricțiile mai puțin grave care pot beneficia de exceptare de la sancțiune.

Pentru claritate, merită să menționăm și faptul că VBER reglementează exclusiv relațiile și acordurile comerciale dintre întreprinderi (B2B), nu și cele încheiate cu consumatorii. De asemenea, prin termenul de „acord” (pe care îl vom utiliza adesea pe parcursul prezentului material) VBER se referă la toate tipurile de înțelegeri (fie că vorbim de contracte semnate, fie că vorbim de corespondență pe email sau SMS, formulare de comandă etc.).

Când și cui este aplicabil noul Regulament VBER?

În urma unei ample analize derulate la nivelul Comisiei Europene încă din anul 2018, s-a concluzionat că regulile VBER de la momentul respectiv (în vigoare încă din anul 2010 nu mai reflectau în totalitate realitatea „zilelor noastre” – spre exemplu digitalizarea anumitor industrii, vânzările realizate utilizând canalele online etc.

Ca atare, la data de 10 mai 2022 Comisia Europeană a adoptat un nou set de reguli, un Regulament VBER revizuit și acordat la nevoile actuale ale pieței și ale mediului concurențial, cu precizarea că regulile generale de aplicare a VBER cu privire la pragul cotelor de piață au rămas în continuare pe deplin aplicabile.

Noul Regulament VBER împreună cu instrucțiunile de aplicare ale acestuia vor intra în vigoare la data de 1 iunie 2022. Cu toate acestea,Comisia Europeană acordă o perioadă de tranziție de un an oricăror acorduri încheiate înainte de 1 iunie 2022 care îndeplineau regulile de exceptare din fostul Regulament VBER – astfel de acorduri vor trebui să se conformeze cu noile reguli până la sfârșitul lunii mai 2023.

Înțelegem că situația este, în schimb, diferită în ceea ce privește acordurile încheiate după data de 1 iunie 2022, care ar trebui să fie puse în conformitate cu prevederile legale actualizate ale Regulamentului imediat, de la data încheierii acestora.

Ar fi util de reținut și că acest nou Regulament este direct aplicabil și în ceea ce privește acordurile încheiate pe teritoriul României, nefiind nevoie de acte normative suplimentare adoptate la nivel intern în vederea punerii în aplicare a acestuia.

Ce s-a schimbat în noul Regulament VBER?

În cele ce urmează vom realiza o trecere în revistă a celor mai importate modificări cuprinse în acest nou Regulament VBER, urmând ca, printr-o serie de articole ulterioare, să analizăm în mod separat și mai aprofundat câteva teme de interes (prevederi care au suferit amendamente sau care au fost nou-introduse în cadrul VBER) care pot avea un impact semnificativ asupra mediului de afaceri.

Cu titlu preliminar menționăm că în noul Regulament regăsim atât restricții suplimentare, cât și clarificări/modificări ale vechilor prevederi. Cu titlu de exemplu, acesta reglementează acum o nouă categorie de restricții de concurență cu privire la vânzările online. De altfel, aproape pentru fiecare capitol și/sau restricție de concurență existentă au fost introduse prevederi speciale, aplicabile exclusiv în situația vânzărilor online și/sau sectorului digital. Astfel, menționăm în cele ce urmează câteva dintre aspectele tratate de noul VBER cu privire la capitolul vânzărilor online:

  • Este interzisă practica de a impune cumpărătorilor să nu utilizeze internetul, respectiv să nu vândă mai departe online bunurile sau serviciile contractuale. Impunerea se poate realiza direct (de exemplu, prin mijloace contractuale) sau indirect prin utilizarea de stimulente sau penalități în situația vânzărilor online realizate de către cumpărători;
  • Este interzisă restricționarea cumpărătorului bunurilor sau serviciilor contractuale să utilizeze publicitatea online – de exemplu, cumpărătorului nu îi poate fi interzisă plasarea produselor pe site-uri de comparare a prețurilor sau în cadrul unor diverse motoare de căutare etc.;
  • Este permis, în schimb, să se impună cumpărătorilor anumite criterii de calitate pentru vânzările online ale bunurilor sau serviciilor contractuale (de exemplu, prevederi privind modalitatea de afișare a produselor, prevederi privind instrucțiunile afișate pe site-uri etc.);
  • Posibilitatea de a seta prețuri diferite online și offline pentru distribuitori sau revânzători era considerată anterior a fi o restricție strictă, însă acum, conform noului Regulament, aceasta poate fi acceptabilă în anumite condiții – respectiv, dacă diferența de prețuri poate fi justificată de investițiile sau costurile suportate de vânzătorii online vs. offline;
  • Se aduc clarificări cu privire la cazurile în care restricționarea vânzărilor prin intermediul platformelor online (marketplace) ar putea fi exceptată de la sancțiune în baza noului VBER;
  • În ceea ce privește platformele online, s-a concluzionat că acestea nu acționează în calitate de agenți a vânzătorilor activi pe aceste platforme, ci trebuie privite ca operatori economici independenți. Astfel, platformele online nu pot impune prețuri sau alte condiții comerciale vânzătorilor listați pe aceste platforme;

Pentru că sectorul comercializării bunurilor sau serviciilor online reprezintă un subiect de actualitate, intens dezbătut atât în cadrul acestui nou Regulament, cât și la nivelul practicii și cazuisticii curente, ne vom rezerva un articol distinct prin care să abordăm această temă mai detaliat.

Continuând seria modificărilor propuse de acest nou Regulament, menționăm și următoarele aspecte importante pentru care s-au adus clarificări suplimentare sau care au suferit modificări importante:

  • S-au adus clarificări cu privire la schimbul de informații sensibile (când este permis și când este interzis) în cazurile de distribuție duală, adică situația în care un producător concurează cu proprii lui distribuitori pe piața de distribuție;
  • S-au adus clarificări cu privire la situația „agentului dublu” și ce riscuri de concurență poate implica cazul în care un operator economic este atât agent, cât și distribuitor al aceluiași furnizor pentru produse identice sau similare;
  • Varianta nouă a Regulamentului aduce clarificări și cu privire la prevederi contractuale care solicită unui vânzător de bunuri/servicii să ofere aceste bunuri/servicii unei alte părți în condiții mai puțin favorabile decât cele oferite co-contractantului – aflăm acum când anume astfel de clauze contractuale sunt permise și când sunt interzise, cu mențiunea că în cazul platformelor online această practică va fi întotdeauna interzisă;
  • Clauzele de neconcurență în baza noului VBER sunt permise dacă sunt limitate la 5 ani (și, bineînțeles, dacă regulile generale cu privire la cotele de piață sunt respectate) inclusiv în situația în care contractul se înnoiește tacit la fiecare 5 ani;
  • Regulamentul menționează că interdicția impusă cumpărătorului de nu participa la licitații este o formă de vânzare pasivă și, prin urmare, este interzisă;
  • Regulamentul VBER conține reguli mai puțin stricte cu privire la sistemele de distribuție exclusivă și selectivă:, spre exemplu, acum se permite furnizorilor să numească până la cinci distribuitori exclusivi pentru același teritoriu sau grup de clienți.

No Comments

Post a Comment