Roxana Petre – Răspunderea operatorilor de transport aerian față de pasageri în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a bagajelor acestora

Răspunderea transportatorilor aerieni și a operatorilor aeronavelor civile care efectuează operațiuni aeriene civile este reglementată prin Convenția pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internațional, adoptată la Montreal la 28 mai 1999, cunoscută sub denumirea de Convenția de la Montreal (în continuare „Convenția de la Montreal”).

În legislația Uniunii Europene, Convenția de la Montreal a fost introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Consiliului (în continuare „Regulamentul (CE) nr. 2027/97”), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 889/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, privind răspunderea operatorilor de transport aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora.

În esență, Regulamentul (CE) nr. 2027/97 pune în aplicare dispozițiile relevante ale Convenției de la Montreal în ceea ce privește transportul aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora și stabilește anumite dispoziții suplimentare. Totodată, extinde domeniul de aplicare și la zborurile interne, efectuate pe teritoriul unui singur stat membru, în plus față de zborurile internaționale.

Condițiile atragerii răspunderii operatorilor de transport aerian în privința bagajelor pasagerilor

Cu privire la bagajele pasagerilor, reglementările legale menționate prevăd răspunderea transportatorilor în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a acestora, regimul răspunderii fiind unul distinct, după cum bagajul a fost sau nu înregistrat.

Astfel, în cazul bagajului înregistrat, se prevede că transportatorul este răspunzător pentru daunele survenite datorită distrugerii, pierderii sau deteriorării, chiar dacă dauna nu s-a produs din vina acestuia, cu condiția ca evenimentul care a provocat distrugerea, pierderea sau deteriorarea să fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care transportatorul avea în grijă bagajul înregistrat.

Totuși, transportatorul nu este răspunzător dacă și în măsura în care dauna a survenit datorită unui defect al bagajului, calității sau viciului acestuia.

În cazul unui bagaj neînregistrat, inclusiv al obiectelor personale, transportatorul poartă răspunderea numai dacă dauna survine din vina sa, a prepușilor sau a mandatarilor săi.

În ceea ce privește întârzierea bagajului, transportatorul este răspunzător pentru daunele cauzate, cu excepția cazului în care dovedește că el, prepușii sau mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.

Limitele răspunderii operatorilor de transport aerian

Răspunderea transportatorilor este, în principiu, una limitată. Astfel, în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a bagajului, răspunderea este limitată la 1288 DST (echivalentul sumei în moneda națională), pentru fiecare pasager. Sumele exprimate în DST se referă la Drepturile Speciale de Tragere, astfel cum sunt definite de Fondul Monetar International. Conversia acestor sume în monedele naționale se va efectua, în cazul procedurilor juridice, în conformitate cu valoarea acestor monede în DST, la data hotărârii judecătorești.

Cu toate acestea, un pasager poate beneficia de o limită de răspundere mai mare depunând, în momentul în care bagajul înregistrat este predat transportatorului, o declarație specială privind interesul in livrarea la destinație în acest sens și plătind o taxă suplimentară aferentă. Suma suplimentară care poate fi solicitată de către un operator aerian în acest caz se fundamentează pe un tarif stabilit în funcție de costurile adiționale rezultate din transportul și asigurarea bagajului respectiv, în plus față de cele suportate pentru bagajele evaluate la sau sub limita de răspundere, tariful fiind pus la dispoziția pasagerilor, la cerere.

În acest ultim caz, transportatorul va fi răspunzător pentru plata unei sume care nu va depăși suma declarată, cu excepția cazului in care dovedește ca suma este mai mare decât interesul real al pasagerului în livrarea la destinație.

Totodată, limitele cu privire la bagaje nu se aplică dacă se dovedește că dauna a survenit datorită unei acțiuni sau omisiuni a transportatorului, a prepușilor sau mandatarilor acestuia, făcută cu intenția de a provoca o daună sau din imprudență,  precum și în cunoștință de cauză că ar putea rezulta o daună, cu condiția ca în cazul unor asemenea acțiuni sau omisiuni ale prepușilor sau mandatarilor să se dovedească, de asemenea, că aceștia au acționat în cadrul atribuțiilor lor de serviciu.

Nimic nu împiedică transportatorul în a stipula în contractul de transport limite de răspundere mai mari decât cele prevăzute în Convenția de la Montreal sau de a nu stipula limită de răspundere. Orice clauză care are tendința să exonereze transportatorul de răspundere sau să stabilească o limită mai scăzută decât cea stabilită prin Convenția de la Montreal este nulă și neavenită, neimplicând nulitatea întregului contract, care rămâne supus prevederilor Convenției.

Sesizarea operatorului de transport aerian, condiție prealabilă acționării în justiție

Dacă bagajul este deteriorat, pierdut, distrus sau întârziat, pasagerul trebuie să facă cât mai curând posibil o reclamație în scris către operatorul de transport aerian. În cazul deteriorării unui bagaj înregistrat, pasagerul trebuie să facă reclamația scrisă în termen de șapte zile și în caz de întârziere a bagajului, în termen de douăzeci și una de zile, în ambele cazuri de la data la care bagajul a fost pus la dispoziția pasagerului. Lipsa reclamației conduce la pierderea dreptului de a putea întreprinde o acțiune împotriva transportatorului, cu excepția cazului de fraudă din partea acestuia din urmă.

Dacă transportatorul recunoaște pierderea unui bagaj înregistrat sau dacă un bagaj înregistrat nu a sosit la destinație în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, pasagerul este îndreptățit să își exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.

Termenul de introducere a acțiunii în justiție și instanța competentă

În ceea ce privește termenul legal de introducere a acțiunii în justiție pentru solicitarea despăgubirilor,  acestea este de doi ani de la data sosirii aeronavei sau de la data la care aeronava ar fi trebuit să sosească.

Competența teritorială este una alternativă, reclamantul putând introduce acțiunea pe teritoriul unuia dintre statele părți, fie înaintea tribunalului de la domiciliul transportatorului sau de la locul sediului său principal de afaceri sau de la locul sediului său de afaceri unde a fost încheiat contractul, fie înaintea tribunalului de la locul de destinație, urmând ca procedura să fie stabilită în conformitate cu legislația aplicată de tribunalul sesizat.

Clauzele conținute în contractul de transport și înțelegerile speciale aplicate înainte de producerea daunei, prin care părțile se abat de la regulile Convenției de la Montreal, prin stabilirea legislației de aplicare sau prin regulile referitoare la jurisdicție, sunt nule și neavenite.

Venind în sprijinul pasagerilor, Convenția de la Montreal impune statelor părți să solicite transportatorilor să încheie și să mențină în termeni de valabilitate un contract de asigurare corespunzător, care să acopere răspunderea ce le revine în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a bagajelor. În acest sens, operatorii de transport aerian european au obligația asigurării conform art. 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2407/92 în ceea ce privește răspunderea față de pasageri, pentru a garanta că toate persoanele care au dreptul la despăgubiri primesc întreaga sumă la care au dreptul.