Cristian Cercel – Răspunderea civilă delictuală pe rețelele sociale

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în jurisprudența sa anterioară[1] că Facebook reprezintă un spațiu public. S-a reținut că rețeaua de socializare prin natura sa este destinată accesului public/utilizatorilor. Utilizatorii nu dețin proprietatea spațiului efectiv de publicare, neputând estima și cu atât mai puțin controla întinderea acestui spațiu, care, astfel, capătă caracter public.

În acest context, postările de pe Facebook (scrise sau de tipul mesajelor video) pot constitui temei al răspunderii civile delictuale dacă, din verificarea conținutului acestora, mesajul este unul denigrator sau ofensator la adresa unei persoane prin atingerea adusă drepturilor acesteia la onoare, demnitate, viață privată, reputație sau imagine etc.

Cu toate acestea, întrebarea care se ridică este dacă aprecierea („like”) sau preluarea și distribuirea („share”) pe pagina proprie a unui articol/mesaj cu conținut denigrator sau ofensator creat de altă persoană poate atrage răspunderea civilă delictuală a titularului contului? Răspunsul diferă după cum modul în care titularul contului alege să își însușească ori să adere sau nu la articolul/mesajului distribuit.

Într-o speță recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție[2] a confirmat soluția instanței de apel[3] prin care s-a reținut angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru distribuirea asumată a unui mesaj cu un caracter denigrator la adresa reclamantului.

În concret, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri morale ca urmare a faptului că pârâtul, în data de 08.04.2020, a distribuit pe pagina personala de Facebook un articol care prin conținutul sau avea un caracter ofensator la adresa reclamantului.

Deși prima instanță[4] a respins cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul reclamantului și a reținut, în principiu, că pârâtul nu s-a rezumat doar la a aprecia articolul, ci și-a asumat/însușit în totalitate textul distribuit, după cum rezultă din postarea proprie.

Raționamentul instanței de apel a fost îmbrățișat de către Înalta Curte de Casație și Justiție care a reținut că: „dacă e vorba despre o simplă redare neutră, neimplicată şi distantă a înregistrării/materialului preexistent în mediul online, acţiune care nu comportă sancţiuni ori îngrădiri ale libertăţii de exprimare ori dacă, prin modul de alcătuire a materialului – atribuirea titlului, modul de prezentare a informaţiei, adăugiri aduse textului – se înţelege că cel care acţionează astfel aderă şi susţine ideile comunicate, situaţie care reclamă ori comportă o verificare sub aspectul depăşirii limitelor libertăţii de exprimare.”[5].

Prin urmare, aprecierea ori distribuirea neutră, distantă și neimplicată a unui mesaj/articol aparținând unui terț, în care se folosește un limbaj ofensator la adresa unei persoane, se înscrie în limitele libertății de exprimare și nu atrage răspunderea civilă delictuală a titularului contului.

Dacă însă din textul ce precede materialului denigrator distribuit și care aparține titularului contului rezultă că își însușește în totalitate cele redate în cuprinsul articolului, poate fi atrasă răspunderea acestuia.

În funcție de contextul factual apreciem că dacă titularul contului în mod repetitiv distribuie mesaje/articole cu un conținut defăimător la adresa aceleași persoane, însă distribuirile nu sunt precedate de un text propriu, ar putea fi totuși atrasă răspunderea acestuia. Pentru acest lucru, trebuie să se facă dovada că intenția care l-a animat nu a fost aceea de a prezenta în mod distant informațiile, ci s-a urmărit sau acceptat denigrarea rezultată tocmai din frecvența distribuirii articolelor care vizau aceeași persoană.

Deși situația analizată avea în vedere rețeaua de socializare Facebook, apreciem că nu există nicio rațiune pentru care argumentele expuse să nu poată fi extinse și cu privire la celelalte rețele de partajare conținut precum: Instagram, Twitter, Youtube, TikTok etc.

De asemenea, apreciem că și dacă pârâtul ar fi șters conținutul redistribuit, în principiu nu ar afecta posibilitatea de a atragere răspunderea civilă a acestuia. O astfel de circumstanță ar putea influența însă întinderea despăgubirilor.

În concluzie, asumarea și distribuirea pe rețelele de socializare a unui articol denigrator sau ofensator la adresa unei persoane nu se încadrează în limitele libertății de exprimare, ci reprezintă o atingere adusă drepturilor nepatrimoniale care deschide calea celui prejudiciat să solicite daune morale.

---

[1] Decizia civilă nr. 4546 din 27.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.

[2] Decizia civilă nr. 837 din 13.04.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă.

[3] Decizia civilă nr. 1724 din 01.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I civilă.

[4] Sentința civilă nr. 1884 din 10.12.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I civilă.

[5] Decizia civilă nr. 837 din 13.04.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă.